Sacrul si Ritualul

Sufletul meu tânjește după sacralitate. Actul sacru poate fi un ritual simplu. Un ceai făcut cu intenție și conectare la plante, o lumânare aprinsă pentru susținere, o meditație, un desen, un text pe care îl scriu împărtășind ceva sincer, un spațiu pregătit cu atenție și îmbibat în estetic și frumos.

Dacă uit de acest lucru, în mine se naște o neliniște. Mă judecam de multe ori pentru asta acum câțiva ani. Pentru că aceste mici acte le vedeam ca pe o răsplată doar după muncă grea. Pentru că de multe ori în copilărie asociam pauzele cu care îmi bucuram sufletul cu faptul că nu sunt suficient de serioasă, ca sunt leneșă, aeriană, uitucă. Entering the story: vinovăția, bat-o vina. Și de aici oscilațiile - ori munceam până la epuizare, ori evadam în lucruri care mă deconectau de lumea asta, cărți, filme. Am stat mult cu acest tipar și l-am reglat treptat de-a lungul anilor.

Timpul meu sacru nu mai e negociabil. Timpul meu sacru nu e măsurabil și nici nu e performanță. Nu sunt în competiție nici cu mine și nici cu nimeni altcineva. Nu prestez, nu am termene și nici nu trebuie să mi-l valideze altcineva. Nu e nici justificabil și nici nu am nevoie de motive “întemeiate”pentru el. Dacă mă ia valul și uit să mi-l ofer, corpul îmi da semnale - dorm mai prost, iau în greutate, ochii îmi devin grei și uscați (că doar limpede nu vezi decât cu inima, nu?). Toate astea nu mă fac mai puțin responsabilă, din contră. Sunt asumată atunci când am claritate asupra nevoilor mele și îmi ascult sufletul.

Contemplând la toate astea, mi-a venit gândul de unde provine rădăcina rezistenței mele de a posta pe rețelele sociale și de a urma rețete clasice de marketing (despre care sunt conștientă că nu sunt toate cu intenții malevolente). Am observat în acest egregor al dezvoltării personale și spirituale că de multe ori lipsește tocmai această dimensiunii a sacrului. Tornade de informații, de rețete, digerate într-un ritm alert, care te pun „la treabă”. Oferta expiră în X ore, dacă ești nehotărât/ă înseamnă că o parte din tine te blochează să acționezi și să îți schimbi viața, ignoră rezistența și go for it, the moment is now, claim it, nu zăbovi. Sunt convinsă că unora le poate fi de folos metoda asta, că le aprinde un beculeț, că îi îndeamnă la schimbare mai ales dacă au evitat-o ani de zile. Dar eu nu sunt aici pentru acele persoane, iar acei mentori care abuzează de aceste metode nu sunt aici pentru mine.

Eu sunt aici pentru persoanele care caută armonia, care caută conectare de la inimă la inimă, care vor să își asume un proces de transformare în care vor încetini, vor asculta, vor elibera, vor contempla , cu discernământul de a ști când viața le cere un ritm mai alert, pe care să îl poată fructifica și onora cu bucurie. Persoane care nu fug de profunzime și vor să creeze frumosul în toate ariile vieții lor. Atenție - frumos, armonios, NU perfecțiune.

Te inviți să îți creezi și tu ritualuri simple care să te ancoreze în prezent. Prin ele vei clădi fundația pentru experiențe din ce în ce mai revelatorii, care să te aducă mai aproape de cine ești tu cu adevărat, în esența ta. Începe prin a-ți acorda un minut pentru un asemenea spațiu, dacă momentan nu reușești mai mult. Treptat, poți să îți dai voie să crești acest timp. Ai răbdare și vei vedea ca va da roade.

Cu îmbrățișări și tihnă,

Zeina