Jurnal de formare - partea I

Din iunie încoace la fiecare două luni mă urc în avion și pornesc într-o călătorie din care nu mă întorc aceeași. Bucureștiul mă primește cu brațele deschise și energia lui debordantă, pe alocuri haotică, dar mereu cu iubire. De la oamenii care mă ajută la metrou când mă simt pierdută, casierița care mă așteaptă să mă întorc și să îi povestesc dacă îmi plac produsele pe care mi le-am luat, până la domnul elegant care a purtat o conversație cu mine despre Japonia și m-a condus până la stația de taxi. Apoi mai e familia pe care o regăsesc mereu cu drag și bucurie și care îmi aduce aminte că rădăcinile rămân mereu cu noi, în inima noastră, indiferent unde ne poartă viața. Adevărul e că mă simt în capitală, deja, ca acasă, iar sufletul meu se hrănește din a fi în mișcare, până când se va ivi oportunitatea de o mutare permanentă.

Poate știi deja că în luna iunie a acestui an am început un program de formare ca facilitator de constelații familiale. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-am putut face și Universul le-a așezat pe toate așa cum mi-a fost intenția: să fie drumurile cu ușurință, procesele transformatoare și clipele petrecute acolo presărate de daruri. Și mă bucur ca am lăsat lucrurile să se așeze, mai degrabă decât să controlez cu mintea tot procesul. 3/10 module au zburat - and what a journey it has been!

Suntem grupa IX a lui Dragoș Riti, 27 de suflete (2+7 tot 9), împărțiți în 9 triade. Grupă care a început acest drum cu inima deschisă în 2025 - an de vibrație tot 9. Îți dai seama ce energie s-a creat. Cifra 9 e putere, e încheiere de cicluri, e înțelepciune și ne susține. Suntem un grup divers, care se încheagă cu fiecare modul și în care potențialul de transformare e fantastic. Un grup, de asemenea, asumat, și care înțelege pe deplin responsabilitatea de a lucra cu acest Câmp din care toți facem parte.

Dincolo de teorie și de toată cunoașterea pe care o acumulez, partea practică din formare atinge și zone dureroase și îmi îndreaptă privirea spre locurile unde sufletul meu încă mai e agățat sau spre părți din mine pe care le-am lăsat în urmă. Cuvintele pot fi prea mici ca să explic ca să surprind cu exactitate cât de adânc lucrează. Dacă nu aș fi avut toată experiența în munca energetică înainte de a începe cursul, poate că mi-ar fi scăpat aceste detalii sau aș fi fost prea copleșită de ele. Am observat însă cu cât calm vorbesc despre provocările mele și cu câtă blândețe mă conțin. Am observat și că nu mă mai zbat și dacă îmi vine să fug, nu mă mai judec. Îmi spun „Zeina, înțeleg că ți-e greu.”. Apoi mă conectez la mine, folosesc primirea (sau Welcoming, din Metoda Sedona) și aștept să îmi simt corpul. Sau îmi ofer o îmbrățișare. Sau intru în starea Theta și mă conectez la Tot-Ceea-Ce-Este și la iubirea necondiționată. Așa am mai făcut un salt în a crește capacitatea mea de continere și am început să procesez altfel schimbările și deconstruirile prin care trec.

O altă conștientizare extrem de profundă, încă de la primul modul, a fost diferența dintre a lua și a primi.

Un principiu fundamental al muncii de constelații familiale lăsat de Bert Hellinger este echilibrul dintre a lua și a da. Știam de acest principiu și înainte, dar mă raportam la el diferit, așa cum era tradus de multe ori în română - echilibrul dintre a da și a primi. Dar și ordinea e importantă. Când ne naștem, primul lucru pe care îl facem este să luăm - luăm prima gură de aer și primim astfel viața prin părinții noștri. Ei bine, eu primeam de la viață, dar nu luam. Am lucrat pe energia feminină înainte, pe starea de a fi în receiving. Dar, luam eu de fapt, pe deplin, tot ce îmi dădea viața? Uneori, da, de multe ori, nu. Îmi era mai firesc să dau decât să iau și să primesc.

În ziua când procesam toate astea am ieșit de la curs și am mers pe jos până la Art Safari, unde erau expuse lucrări ale pictorului Ioan Andreescu, alături de câteva lucrări ale lui Grigorescu. O pictură m-a marcat profund - niște panseluțe într-un ghiveci.  O lucrare simplă, dar care emana atâta viață, frumusețe, sensibilitate, încât mi-au dat lacrimile fără să le pot controla. Am luat cu totul acel dar pe care artistul l-a lăsat, un instantaneu al vieții simple a strămoșilor noștri care se străduiau cu ce aveau să își bucure existența. De atunci m-am împrietenit cu a lua și am lăsat să curgă acest schimb firesc care păstrează armonia pe toate planurile.

„I’m going through changes.” îmi răsună în minte un cântec. Și nu am planuri mărețe. Mă las purtată de Ocean, mă pregătesc sa iau cu inima deschisă tot ce îmi va oferi următorul modul și să dau mai departe tuturor celor cu care lucrez atât și cum pot mai bine.

Tu când ai simțit ultima dată că ai luat și ai dat ceva, pe deplin?